Mii de întrebări îmi pun în fiecare zi , dar în zadar ...nu este nimeni care sa-mi răspundă , poate doar acel eu din mine , dar care este slab si neputincios , speriat si pierdut , rănit si neajutorat...De ce oare viaţa ne da totul , ne învaţă sa iubim , sa preţuim , sa gandim raţional , sa radem , sa plangem , sa strigăm , sa realizam ceva , sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima....dacă din senin totul se spulbera...se pierde ca o vorba în vant? De ce tot ceea ce candva era frumos , acum numai este? Parcă vantul a luat cu el toate vorbele si momentele frumoase , lasandu-ne goi si singuri...De ce totul se poate pierde cu o singura privire , cu o singura atingere , o singura vorba? Cum ne putem regasi liniştea după toate greşelile făcute în trecut care au schimbat viitorul?De ce oare oamenii sunt asa de schimbatori , devenind ceea ce nu credeau în viaţa lor ca vor fi?
Acestea sunt doar cateva dintre infinitele întrebări pe care mi le pun si care probabil vor rămane fără răspuns....
